Sa inchid ochii, sa-mi hipnotizezi iremediabil simturile care negresit m-ar arunca intr-un trecut devenit prezent in fiecare centimetru din incheietura mainii tatuata pe care tu crezi ca o poti atinge cu daruirea unor buze moi de naivitate, sa-ti diluez pe barbie esentele iadului din mine... Pe undeva in mine stau prinse haotice franturi de fericire absoluta si din cand in cand imi suiera in gand nelinistea furioasa pe incapatanarea de a-mi recompune substanta care sa-mi dilate venele de extaz. Asta e tot ce putem. Lasa-ma, ti-am mai spus! Stai in camera ta de unde lipseste mirosul meu, imbraca-ti trupul in pijamale groase nu in palmele mele care te-ar trezi, inchide-ti telefonul, oricum nu te sun, dar vreau sa crezi ca esti stapana si intorci spatele sclavului care ti-a nesocotit bunavointa! Iarta-ma daca nu sunt bun, iarta-ma daca nici macar rau nu stiu sa fiu si iarta-ma pentru fiecare clipa in care nu ma pot ierta! Iubeste-ma fara sa uiti ca ne-am castigat unul pe altul pierzand putin, dar nu suficient din noi!
